Cenușăreasa (în franceză Cendrillon) este un basm popular ce întrupează elementul de mit al opresiunii nedrepte urmată de triumf și răsplată. Se cunosc mii de variante ale basmului în toată lumea. Personajul principal este o fată tânără ce trăiește într-o situație nefericită, și al cărui noroc se schimbă. Însuși cuvântul cenușăreasă a ajuns, prin analogie, să însemne „persoană ale cărei calități sunt nerecunoscute, sau care primesc recunoaștere după o perioadă de obscuritate și neglijare”. Povestea populară a Cenușăresei influențează cultura populară internațională, fiind transpusă în alte opere artistice prin elemente de acțiune, aluzii și motive.
Cea mai veche variantă europeană cu această temă a Cenușăresei este cea intitulată „La Gatta Cenerentola” sau „Pisica cenușăreasă” care apare în cartea „Il Pentamerone” a culegătorului italian de basme Giambattista Basile în 1635. Aceasta a stat la baza versiunilor ulterioare publicate de autorul francez Charles Perrault și frații Grimm. (În versiunea fraților Grimm, nu apare zâna cea bună, spiritul mamei adevărate fiind reprezentat de două păsări din copacul de lângă mormântul mamei).
Una dintre cele mai populare versiuni ale basmului a fost cea scrisă de Charles Perrault în 1697. Popularitatea poveștii sale s-a datorat faptului că Perrault a adăugat în poveste dovleacul, zâna cea bună și pantofii de sticlă. Se credea, în mod eronat, de către vorbitorii de engleză, că în versiunea lui Perrault, Cenușăreasa poartă cizme de blană (pantoufle en vair), și că atunci când s-a tradus povestea în engleză, vair (blană) a fost confundat cu verre (sticlă), și că povestea a rămas așa. Teoria cizmelor de blană a fost infirmată.
O altă versiune celebră a fost consemnată de frații Jacob și Wilhelm Grimm în secolul al XIX-lea. Povestea se numește „Aschenputtel”, iar ajutorul vine din partea copacului de pe mormântul mamei. În această versiune, surorile vitrege încearcă să păcălească prințul, tăindu-și părți din picior pentru a face pantoful să se potrivească. Prințul este informat de doi porumbei care scot ochii surorilor vitrege, făcându-le cerșetoare oarbe pentru tot restul vieții lor.
Prima morală a poveștii este aceea că frumusețea este o comoară, dar bunătatea este de neprețuit. Fără ea, nimic nu este posibil, în timp ce cu ea, se poate face orice.
Cu toate acestea, a doua morală a poveștii o atenuează pe prima, și dezvăluie criticile pe care Perrault le vizează: „O altă morală: Fără îndoială este un avantaj mare acela de a avea inteligență, curaj, bună creștere și bun simț. Acestea și altele similare. Talentele vin numai din cer, și este bine să le ai. Totuși, chiar și având toate acestea s-ar putea să nu aveți succesul scontat fără binecuvântarea unui naș sau a unei nașe.” De-a lungul timpului, povestea „Cenușăresei”, a format baza unor lucrări notabile din domenii cum ar fi: operă, balet pe gheață, teatru, pantomimă, film și televiziune.
